Carrie Soto se întoarce

Carrie Soto este aprigă, iar hotărârea ei de a câștiga cu orice preț nu a făcut-o populară. Dar, până la retragerea ei din activitatea sportivă, a fost cea mai bună jucătoare de tenis din lume. A doborât toate recordurile posibile și a câștigat douăzeci de titluri de Grand Slam. Dacă o întrebi pe Carrie, a învins pe drept de fiecare dată, căci nu s-a ferit de sacrificii pentru a deveni cea mai bună, avându-l drept antrenor pe tatăl ei, Javier. El însuși fost campion, Javier s-a ocupat de pregătirea temeinică a fiicei sale de când aceasta era o copilă. La șase ani de la retragerea din activitate, Carrie se află în tribunele de la US Open, turneul din 1994, și privește cu uimire cum recordul îi este smuls de o jucătoare agresivă și uimitoare pe nume Nicki Chan. La 37 de ani, ia așadar decizia surprinzătoare de a reveni pe teren, antrenată de tatăl ei, pentru un ultim sezon competițional, în încercarea de a-și recupera recordul. Chiar dacă jurnaliștii din presa sportivă spun că oricum nu au simpatizat-o niciodată pe Carrie, poreclită „Halebarda”. Chiar dacă nu se mai mișcă la fel de iute ca pe vremuri. Și chiar dacă înseamnă să-și calce pe mândrie și să se antreneze alături de Bowe Huntley, un bărbat în fața căruia, odinioară, a îndrăznit să își deschidă sufletul. La fel ca ea, Bowe are ceva de demonstrat înainte de a renunța la tenis pentru totdeauna. „Reid se inspiră din viețile unor sportive adevărate (Serena, Sharapova) pentru a construi o lume a rivalităților și a intrigilor credibile, în care suspansul meciurilor de tenis este de-a dreptul năucitor.” People „O poveste captivantă despre curaj, răbdare, dar și despre puterea de a-ți arăta vulnerabilitățile!” BuzzFeed „Aproape fiecare roman al lui Taylor Jenkins Reid se citește ca un fermecător studiu dedicat unui anumit domeniu și unei anumite epoci.